NECHIBZUÍT, -Ă,nechibzuiți, -te, adj. Lipsit de judecată, de înțelepciune (în ceea ce face sau spune); necugetat, nechitit. ♦ Care nu a fost bine gândit, bine cumpănit; care denotă nesocotință. – Ne- + chibzuit. (Sursa: DEX '98 )
NECHIBZUÍT adj. 1. v. imprudent. 2. v. nebunesc. (Sursa: Sinonime )