A ajunge la aliman = a da (și a nu mai putea scăpa) de un necaz
A avea (sau a i se pune, a-i sta cuiva ca) o piatră pe inimă = a avea un mare necaz, a simți o mare neliniște
A avea (sau a simți) un ghimpe la (sau în) inimă (sau în cuget) = a avea un necaz, o supărare sau o nemulțumire (nedestăinuită nimănui)
A avea boală pe cineva = a avea ciudă, necaz, pică, invidie pe cineva
A avea oftică (pe cineva) = a-i fi necaz (pe cineva), a nu-l putea suferi
A bea paharul până-n fund = a îndura un necaz, o durere până la capăt
A crăpa de frig (sau de sete, de necaz etc.) = a-i fi cuiva foarte frig (sau foarte sete, necaz etc.)
A face (cuiva) zile amare = a face (cuiva) necazuri
A face haz de necaz = a-și ascunde necazul, făcând glume sau simulând voia bună
A fi mâncat de nevoi = a suferi multe necazuri, lipsuri
A fi pățit multe = a fi trecut prin multe necazuri, a avea experiență
A ieși (sau a scăpa) din nevoie sau a scăpa (ori a se ridica) deasupra nevoii = a scăpa de griji, de necazuri, de sărăcie
A intra într-o belea (sau încurcătură, impas, necaz) = a avea de îndurat un necaz (sau o încurcătură etc.)
A plânge în pumni = a plânge pe ascuns, de necaz sau de durere
A se da cu capul de toți pereții (sau de pereți) = a fi cuprins de desperare sau de necaz, a regreta o greșeală făcută
A strânge din ochi = a împreuna cu putere pleoapele în semn de ciudă, de necaz etc. sau din cauza unei senzații de jenă fizică
A trece prin foc și prin apă = a îndura multe nevoi și necazuri, a răzbate prin multe greutăți
A turna ulei pe rană = a alina necazurile cuiva, vorbindu-i cu înțelegere și compasiune
A înghiți (cu sau la) noduri = a) a suporta cu necaz, cu amărăciune o durere, o umilință (fără a putea spune nimic); b) a mânca în silă, cu mare greutate
A(-și) lua lumea în cap = a pleca (departe) părăsind totul (mai ales din cauza unor supărări mari, a unor necazuri etc.)
A-i crăpa (sau plesni) cuiva fierea (de necaz) = a fi necăjit, mânios, invidios etc. la culme
A-i face (cuiva) oftică = a-i face (cuiva) în necaz, a supăra (pe cineva)
A-i face (cuiva) în necaz = a supăra (pe cineva) intenționat
A-i fi (cuiva) casa casă și masa masă = a duce o viață ordonată, fără necazuri
A-i fi (cuiva) necaz = a-i fi ciudă, a-i părea rău (de ceva)
A-i ieși (cuiva) peri albi = a îmbătrâni din cauza prea multor necazuri
A-i purta (cuiva) ponos = a avea necaz pe cineva, a-i purta ranchiună, a-l dușmăni
A-i scoate (cuiva) peri albi = a pricinui (cuiva) multe necazuri; a sâcâi, a agasa (pe cineva)
A-și face ponos cu cineva = a ajunge la neplăceri cu cineva, a-și pricinui supărare, necaz
A-și găsi beleaua = a se afla într-o situație neplăcută, a avea necazuri
A-și găsi mantaua (cu cineva) = a o păți (cu cineva), a avea necazuri (cu cineva)
A-și mușca buzele (de necaz sau de părere de rău) = a regreta foarte tare, a se căi
A-și mușca buzele (de necaz sau de părere de rău) = a regreta foarte tare; a se căi
A-și pune capul (teafăr sau sănătos) sub sabie = a-și cauza singur un necaz, o nenorocire
A-și pune mâinile în cap sau a se lua cu mâinile de cap = a se lua cu mâinile de păr (de necaz, de ciudă sau de deznădejde); a-i fi necaz, ciudă, a fi deznădăjduit
De-a hâra = cu spirit de contradicție, cu dorința de a face cuiva în necaz
Inimă-albastră = a) inimă tristă; tristețe; b) necaz, mânie, furie
La (vreme de) nevoie = în împrejurări grele; la necaz
S-a umplut paharul = s-au adunat prea multe necazuri; nu se mai poate suporta situația de acum
În ciuda cuiva = cu intenția de a supăra pe cineva, în necazul, în pofida cuiva; înfruntând împotrivirea cuiva sau a ceva
În pizma (cuiva) = cu intenția de a supăra pe cineva; în necazul, în pofida cuiva
În pofida cuiva (sau a ceva) = în ciuda, în necazul cuiva (sau a ceva)
NECÁZ,necazuri, s. n. 1. Stare a celui necăjit; supărare, mâhnire, tristețe, amărăciune; suferință. ◊ Expr. La necaz = în momente de supărare; într-un moment critic, în primejdie. 2. Ceea ce provoacă cuiva o suferință fizică sau morală; neajuns, neplăcere, impas; (la pl.) încercări, greutăți. 3. Pornire împotriva cuiva; mânie, furie, ciudă, pică. ◊ Loc. prep. În necazul (cuiva) = cu intenția de a supăra (pe cineva). ◊ A avea necaz (pe cineva) = a fi supărat (pe cineva), a purta (cuiva) pică. A-i fi (cuiva) necaz = a-i fi ciudă, a-i părea rău (de ceva). A-i face (cuiva) în necaz = a supăra (pe cineva) intenționat. De necaz = ca ripostă la o nemulțumire; pentru a-și exprima ciuda, mânia. [Var.: (reg.) năcáz s. n.] – Cf. sl. nakazŭ. (Sursa: DEX '98 )
NECÁZ s. 1. v. mâhnire. 2. neplăcere, supărare, (înv. și pop.) price, (înv.) săblaznă, scădere, siclet. (Multe ~uri a avut de îndurat.)3. păs, supărare. (Și-a spus pe îndelete ~.)4. v. încercare. 5. greutate, încercare, nevoie, suferință, vicisitudine, (înv.) ispită. (A trecut prin multe ~uri.)6. belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare, (înv. și pop.) poznă, răutate, (pop.) alagea, daraveră, păcat, ponos, potcă, poticală, zăduf, (înv. și reg.) nacafa, nagodă, (reg.) dănănaie, încurcală, năzbâcă, năzdrăvănie, păcostenie, șugă, șugubină, toroapă, (prin Mold.) bacală, (Transilv.) bai, (Ban., Maram. și Bucov.) bedă, (Mold.) chichion, (Olt. și Ban.) cotoarbă, (Olt., Ban. și Transilv.) dabilă, (înv.) nesosință, nevoință, patimă, satara, stenahorie. (Ce ~ a căzut pe el!)7. v. nervozitate. 8. v. invidie. (Sursa: Sinonime )
necáz (necázuri), s. n. – 1. Chin, dezgust, neplăcere. – 2. Ciudă, supărare. – 3. Invidie. – Var. (Mold.) năcaz. Sl. nakazŭ „instrucție”, din nakazati „a pedepsi” (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Cihac, II, 208), cf. bg. năkaz „nenorocire”, sb. nakaz „avorton”, ceh. nakaz „epidemie”. – Der. necăji, vb. (a întrista, a mîhni; a se supăra; a contraria, a înfuria); necăjicios, adj. (irascibil); necăjos, adj. (rar, supărător). (Sursa: DER )
necáz s. n., pl. necázuri (Sursa: Ortografic )
NECÁZ ~urin. 1) Situație complicată și neplăcută. ◊ Ce ~! ce supărare! La ~ a) în momente de supărare; b) într-un moment critic. 2) Senzație de suferință (fizică sau morală); neplăcere; impas. ◊ A trage multe ~uri a avea de suportat multe suferințe. 3) Pornire ascunsă (împotriva cuiva); pică; ciudă. ◊ De ~ de ciudă. Mai mare ~ul! se spune, când cineva ratează o ocazie sigură. A muri (saua crăpa) de ~ a nu mai putea de ciudă. A avea ~ pe cineva a) a nutri dușmănie nemărturisită împotriva cuiva; b) a fi supărat pe cineva. A face haz de ~ a simula voia bună pentru a-și ascunde amărăciunea. /cf. sl. nakazu (Sursa: NODEX )