NEASEMUÍT, -Ă, neasemuiți, -te, adj. (Adesea adverbial) Neasemănat. [Pr.: ne-a-] – Ne- + asemuit. (Sursa: DEX '98 )
NEASEMUÍT adj. v. unic. (Sursa: Sinonime )
neasemuít adj. m. (sil. ne-a-), pl. neasemuíți; f. sg. neasemuítă, pl. neasemuíte (Sursa: Ortografic )
| neasemuit adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | neasemuit | neasemuitul | neasemuită | neasemuita |
| plural | neasemuiți | neasemuiții | neasemuite | neasemuitele |
| genitiv-dativ | singular | neasemuit | neasemuitului | neasemuite | neasemuitei |
| plural | neasemuiți | neasemuiților | neasemuite | neasemuitelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
