NEASCULTÁRE s. f. Act de nesupunere, lipsă de ascultare, indisciplină; încălcare a unei porunci. [Pr.: ne-as-] – Ne- + ascultare. (Sursa: DEX '98 )
NEASCULTÁRE s. v. indisciplină. (Sursa: Sinonime )
Neascultare ≠ ascultare (Sursa: Antonime )
neascultáre s. f. (sil. ne-as-), g.-d. art. neascultării; pl. neascultări (Sursa: Ortografic )
| neascultare substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | neascultare | neascultarea |
| plural | neascultări | neascultările |
| genitiv-dativ | singular | neascultări | neascultării |
| plural | neascultări | neascultărilor |
| vocativ | singular | neascultare, neascultareo |
| plural | neascultărilor |
