A băga (pe cineva) la apă = a face (cuiva) un mare neajuns A duce (sau a împinge, a băga pe cineva) în prăpastie = a pricinui (cuiva) mari neajunsuri; a duce la pierzanie, la pieire, a distruge A i-o face (bună sau lată sau cu vârf) sau a-i face (cuiva) una (și bună) = a-i pricinui cuiva un rău, un neajuns A nu (mai) avea loc de cineva = a) a fi incomodat de cineva; b) a se lega mereu de cineva, a-i pricinui neajunsuri A-și vinde scump pielea = a lupta cu înverșunare, provocând mari neajunsuri adversarului (chiar dacă nu mai sunt sorți de izbândă) NEAJÚNS1 ~să (~și , ~se) : ~ de cap (sau de minte) care nu are judecată sănătoasă; prost. [Sil. ne-a- ] /ne- + ajuns (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard
NEAJÚNS2, -Ă, neajunși, -se, adj. (Rar) 1. Care nu a ajuns încă la destinație sau într-un anumit punct. ♦ Care nu poate fi ajuns sau atins de nimeni. 2. (Pop.) Lipsit de mijloace materiale; sărac. ♦ Lipsit de judecată matură. – Din ne- + ajuns. (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard
NEAJÚNS adj. v. incomparabil, inconfundabil, inegalabil, inimitabil, neasemănat, neasemuit, necomparabil, neegalabil, neîntrecut, unic. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard
NEAJÚNS adj., s. v. calic, necăjit, nevoiaș, sărac, sărman. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard
neajuns (s.n.) substantiv neutru nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular neaju ns neaju nsul plural neaju nsuri neaju nsurile genitiv-dativ singular neaju ns neaju nsului plural neaju nsuri neaju nsurilor vocativ singular — plural —
neajuns (adj.) adjectiv masculin feminin nearticulat articulat nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular neaju ns neaju nsul neaju nsă neaju nsa plural neaju nși neaju nșii neaju nse neaju nsele genitiv-dativ singular neaju ns neaju nsului neaju nse neaju nsei plural neaju nși neaju nșilor neaju nse neaju nselor vocativ singular — — plural — —
