náție (náții), s. f. – 1. Popor. – 2. (Trans., Banat) Popor de jos. – 3. (Arg.) Prieten, camarad. – Var. nățiune. Fr. nation, lat. natio, cf. rus. nacija. – Der. (din fr.) național, adj.; naționalism, s. n.; naționalist, adj.; naționalitate, s. f.; naționaliza, vb. (Sursa: DER )
NAȚIÚNE,națiuni, s. f. Comunitate stabilă de oameni, istoricește constituită ca stat, apărută pe baza unității de limbă, de teritoriu, de viață economică și de factură psihică, care se manifestă în particularități specifice ale culturii naționale și în conștiința originii și a sorții comune. [Pr.: -ți-u-] [Var.: (înv.) náție s. f.] – Din lat. natio, -onis, it. nazione, fr. nation, rus. națiia. (Sursa: DEX '98 )
NAȚIÚNE ~if. Comunitate stabilă de oameni constituită istoricește și apărută pe baza unității de limbă, de teritoriu, de viață economică și de factură psihică, manifestate în particularitățile specifice ale culturii. [G.-D. națiunii; Sil. -ți-u-] /<lat. natio, ~onis, it. nazione, fr. nation (Sursa: NODEX )
NAȚIÚNEs.f. Formă de comunitate etnică-socială a oamenilor, produs al dezvoltării societății pe o treaptă superioară, având ca trăsături definitorii comunitatea de teritoriu, a intereselor economice, a originii limbii și culturii, o anumită factură psihică. [Pron. -ți-u-, var. nație s.f. / cf. fr. nation, it. nazione, lat. natio]. (Sursa: DN )
NAȚIÚNE s. neam, popor, (înv. și pop.) norod, (înv.) limbă, seminție. (ă română.) (Sursa: Sinonime )
națiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. națiúnii; pl. națiúni (Sursa: Ortografic )
