- a da năgrabă = a năvăli, a se năpusti, a tăbărî (asupra cuiva)
- a da năvăloaca = a nerge grămadă, buluc, a da buzna
NAVÁL, -Ă, navali, -e, adj. Care ține de nave (1) sau de navigație, privitor la nave sau la navigație. – Din fr. naval. (Sursa: DEX '98 )
NAVÁL, -Ă adj. Referitor la nave sau la navigație. [Cf. it. navale, lat. navalis]. (Sursa: DN )
NAVÁL, -Ă adj. referitor la nave, la navigație. (< fr. naval, lat. navalis) (Sursa: MDN )
navál adj. m., pl. naváli; f. sg. naválă, pl. navále (Sursa: Ortografic )
NAVÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de nave; propriu navelor. Construcție ~ă. /<fr. naval (Sursa: NODEX )
| naval adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | naval | navalul | navală | navala |
| plural | navali | navalii | navale | navalele |
| genitiv-dativ | singular | naval | navalului | navale | navalei |
| plural | navali | navalilor | navale | navalelor |
| vocativ | singular | navalule | navalo |
| plural | navalilor | navalelor |
