Dex.Ro Mobile
NÁTRĂ, natre, s. f. Parte a urzelii dintre ițe și sulul de dinapoi sau de dinainte al războiului de țesut; p. ext. urzeală învârtită pe sul; p. gener. toată urzeala de pe război și de pe sulul de dinapoi. – Din bg., scr. natra. (Sursa: DEX '98 )

NÁTRĂ s. (TEXT.) (reg.) teară. (~ la o țesătură.) (Sursa: Sinonime )

NÁTRĂ s. v. crilă. (Sursa: Sinonime )

nátră (nátre), s. f. – Urzeală. Sb., cr. natra (Cihac, II, 213; Tiktin; Conev 61). După ipoteza mai puțin sigură a lui Diculescu, Elementele, 421, din doricul νᾶτρον, în loc de νῆτρον „fus”. (Sursa: DER )

nátră s. f. (sil. -tră), g.-d. art. nátrei; pl. nátre (Sursa: Ortografic )

NÁTRĂ ~e f. Toată urzeala de pe războiul de țesut. /<bulg., sb. natra (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
natră   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular natră natra
plural natre natrele
genitiv-dativ singular natre natrei
plural natre natrelor
vocativ singular natră, natro
plural natrelor