NARCOMÁN, -Ă, narcomani, -e, s.m.și f. Persoană care folosește în mod obișnuit narcotice. – Din narcomanie (derivat regresiv). (Sursa: DEX '98 )
NARCOMÁN, -Ă s.m. și f. Suferind de narcomanie. [< fr. narcomane]. (Sursa: DN )
NARCOMÁN, -Ă s. m. f. suferind de narcomanie. (< fr. narcomane) (Sursa: MDN )
NARCOMÁN s., adj. v. toxicoman. (Sursa: Sinonime )
narcomán s. m., pl. narcománi (Sursa: Ortografic )
NARCOMÁN ~i m. Persoană care suferă de narcomanie. /Din narcomanie (Sursa: NODEX )
narcoman substantiv | masculin | feminin |
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
nominativ-acuzativ | singular | narcoman | narcomanul | narcomană | narcomana |
plural | narcomani | narcomanii | narcomane | narcomanele |
genitiv-dativ | singular | narcoman | narcomanului | narcomane | narcomanei |
plural | narcomani | narcomanilor | narcomane | narcomanelor |
vocativ | singular | narcomanule | narcomano |
plural | narcomanilor | narcomanelor |