NARATÍV, -Ă, narativi, -e, adj. Care aparține narațiunii, privitor la narațiune, specific narațiunii. – Din fr. narratif. (Sursa: DEX '98 )
NARATÍV, -Ă adj. De narațiune, cu caracter de narațiune, propriu narațiunii. [Cf. lat. narrativus, fr. narratif]. (Sursa: DN )
NARATÍV, -Ă adj. cu caracter de narațiune. (< fr. narratif) (Sursa: MDN )
NARATÍV adj. v. epic. (Sursa: Sinonime )
naratív adj. m., pl. naratívi; f. sg. naratívă, pl. naratíve (Sursa: Ortografic )
NARATÍV ~ă (~i, ~e) Care are caracter de narațiune; propriu narațiunii. /<fr. narratif (Sursa: NODEX )
| narativ adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | narativ | narativul | narativă | narativa |
| plural | narativi | narativii | narative | narativele |
| genitiv-dativ | singular | narativ | narativului | narative | narativei |
| plural | narativi | narativilor | narative | narativelor |
| vocativ | singular | narativule | narativo |
| plural | narativilor | narativelor |
