NĂPĂSTUÍ, năpăstuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face cuiva o nedreptate, un rău; a nedreptăți, a persecuta, a asupri pe cineva. 2. A învinui pe nedrept; a ponegri, a calomnia, a defăima. – Din sl. napastovati. Cf. năpastă. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

NĂPĂSTUÍT, -Ă, năpăstuiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care este nedreptățit, căruia i se face un rău; asuprit, oprimat. ♦ Defăimat, calomniat. – V. năpăstui. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A NĂPĂSTUÍ ~iésc tranz. (persoane) 1) A face să suporte o năpastă; a oropsi; a urgisi. 2) A învinui fără nici un temei. /<sl. napa-stovati (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

NĂPĂSTUÍ vb. 1. v. persecuta. 2. v. oprima. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

NĂPĂSTUÍ vb. v. ademeni, amăgi, atrage, bârfi, blama, calomnia, cleveti, defăima, denigra, discredita, ispiti, momi, ponegri, seduce, tenta. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

NĂPĂSTUÍT adj., s. 1. adj. v. persecutat. 2. adj., s. v. oprimat. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

NĂPĂSTUÍT adj., s. v. bârfit, calomniat, defăimat, denigrat, discreditat, ponegrit. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

năpăstuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpăstuiésc, imperf. 3 sg. năpăstuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. năpăstuiáscă (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard