NÁMILĂ,namile, s. f. Ființă sau lucru foarte mare; matahală, colos. ♦ Ființă fantastică de mărime enormă și de obicei cu înfățișare îngrozitoare. – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )
NÁMILĂ s. v. uriaș. (Sursa: Sinonime )
Namilă ≠ pitic (Sursa: Antonime )
námilă (námile), s. f. – Gigant, uriaș. – Megl. namilă. Creație expresivă, cf. momîie și der. sale. Der. propusă de Cihac, II, 192, din sl. namira „culme”, nu este convingătoare. Legătură cu rădăcina expresivă mam- a fost indicată deja de Tiktin, Candrea și Scriban. Numeroase var. mamilă, momilă, mamină, mamișă, manină etc. – Natimă, s. f. (monstru, sperietoare, pocitanie; vrajă, descîntec împotriva unui dușman), în Olt., este un rezultat al lui anatimă încrucișat cu aceste cuvinte. (Sursa: DER )
námilă s. f., g.-d. art. námilei; pl. námile (Sursa: Ortografic )
NÁMILĂ ~ef. Ființă sau (mai rar) lucru de dimensiuni neobișnuit de mari și ne-proporționale; matahală. /Orig. nec. (Sursa: NODEX )
