NĂMÓL,nămoluri, s. n. Sediment moale alcătuit din particule fine, de culoare închisă, cu miros caracteristic și uneori cu proprietăți radioactive, depus pe fundul bazinelor acvatice, mai ales al apelor stătătoare, sau rămas după inundație la malul unui rău; mâl; p. ext. noroi. ◊ Expr. A face (băi de) nămol = a-și unge corpul cu un strat de nămol în scopuri curative. ♦ Fig. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Cantitate, volum mare din ceva. [Var.: (pop.) nomól s. n.] – Din ucr. namil, -olu. (Sursa: DEX '98 )
NĂMÓL s. 1. v. mâl. 2. v. noroi. (Sursa: Sinonime )
NĂMÓL s. v. grămadă, maldăr, morman, movilă, purcoi. (Sursa: Sinonime )
nămól (nămóluri), s. n. – Noroi, mîl, clisă. – Var. nomol și der. Sl., cf. pol. namul, rut. namul (Cihac, II, 183; Tiktin), cr. namuliti „a înnămoli”, bg. namol (Conev 41) nu pare sigur. Cf. mîl. – Der. (î)nămoli, vb. (a se împotmoli, a se înnoroi); nămolniță, s. f. (mocirlă, baltă de noroi); nămolos, adj. (mîlos). (Sursa: DER )
nămól s. n., pl. nămóluri (Sursa: Ortografic )
NĂMÓL ~urin. 1) Depunere formată din particule de substanțe minerale și vegetale pe fundul unui bazin de apă (râu, lac, mare etc.), având uneori proprietăți terapeutice; mâl. ◊ A face băi de ~ a-și unge corpul cu nămol pentru a se trata de unele boli. 2) fig. rar Cantitate mare de ceva. /<ucr. namil, ~olu (Sursa: NODEX )
