Dex nădăjdui, nadajdui, definiţie nădăjdui, dex.ro Mobile

NĂDĂJDUÍ, nădăjduiesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A avea speranța sau convingerea că ceea ce dorești este realizabil, a crede că cele dorite se vor îndeplini; a spera. [Var.: (înv.) nădejduí vb. IV.] – Nădejde + suf. -ui. (Sursa: DEX '98 )

NĂDĂJDUÍ vb. 1. v. spera. 2. a spera, (înv.) a upovăi. (~ în zile tot mai senine.) 3. a (se) aștepta, a spera, (înv. și reg.) a se nădăi. (Să nu ~ nimic de la el.) (Sursa: Sinonime )

NĂDĂJDUÍ vb. v. aspira, baza, bizui, conta, dori, fundamenta, încrede, întemeia, jindui, năzui, pofti, pretinde, râvni, sprijini, tinde, ținti, urmări, visa, viza. (Sursa: Sinonime )

A NĂDĂJDUÍ ~iésc 1. intranz. A trage nădejde; a nutri sau a avea speranță; a spera. 2. tranz. (urmat, mai ales, de o propoziție completivă) A conta așteptând cu încredere; a considera ca trebuind să se realizeze; a vrea să creadă. ~ într-o reușită. /nădejde + suf. ~ui (Sursa: NODEX )

nădăjdui verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) nădăjdui	nădăjduire	nădăjduit	nădăjduind	singular	plural
		(a) nădăjdui	nădăjduire	nădăjduit	nădăjduind	nădăjduiește	nădăjduiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	nădăjduiesc	(să) nădăjduiesc	nădăjduiam	nădăjduii	nădăjduisem
	a II-a (tu)	nădăjduiești	(să) nădăjduiești	nădăjduiai	nădăjduiși	nădăjduiseși
	a III-a (el, ea)	nădăjduiește	(să) nădăjduiască	nădăjduia	nădăjdui	nădăjduise
plural	I (noi)	nădăjduim	(să) nădăjduim	nădăjduiam	nădăjduirăm	nădăjduiserăm, nădăjduisem*
	a II-a (voi)	nădăjduiți	(să) nădăjduiți	nădăjduiați	nădăjduirăți	nădăjduiserăți, nădăjduiseți*
	a III-a (ei, ele)	nădăjduiesc	(să) nădăjduiască	nădăjduiau	nădăjduiră	nădăjduiseră

* Formă nerecomandată