MĂRITÍȘ, măritișuri, s. n. Măritat1. – Mărita + suf. -iș. (Sursa: DEX '98 )
MĂRITÍȘ s. căsătorie, măritat, (rar) măritare, (pop.) mărit. (~ul unei femei.) (Sursa: Sinonime )
măritíș s. n., pl. măritíșuri (Sursa: Ortografic )
MĂRITÍȘ ~uri n. Căsătorie a unei fete. /a mărita + suf. ~iș (Sursa: NODEX )
| măritiș substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | măritiș | măritișul |
| plural | măritișuri | măritișurile |
| genitiv-dativ | singular | măritiș | măritișului |
| plural | măritișuri | măritișurilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
