MĂICÚȚĂ, măicuțe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui măică (I 1 ); măiculeană, măiculiță, măicușoară. 2. Călugăriță; termen cu care se adresează cineva unei călugărițe. – Maică + suf. -uță. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard
MĂICÚȚĂ s. mămică, (pop.) măiculiță, mămucă, mămuliță, mămușoară, mămuță, (reg.) măiciță, măiculeană, măiculuță, măicușoară, mămulea, mămuleană, mămulică, mămulioară, mămulucă, mămuluță, (fam.) mămincu, mămiță, mică, mimă. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard
măicúță s. f., g.-d. art. măicúței; pl. măicúțe (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard
măicuță substantiv feminin nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular măicu ță măicu ța plural măicu țe măicu țele genitiv-dativ singular măicu țe măicu ței plural măicu țe măicu țelor vocativ singular măicu ță, măicu țo plural măicu țelor
