MĂCĂNÍT s. n. Faptul de a măcăni; măcăit. – V. măcăni. (Sursa: DEX '98 )
MĂCĂNÍT s. v. măcăit, măcăitură. (Sursa: Sinonime )
măcănít s. n. (Sursa: Ortografic )
MĂCĂNÍ, pers. 3 mắcăne, vb. IV. Intranz. (Despre rațe) A măcăi. – Mac1 + suf. -ăni. (Sursa: DEX '98 )
MĂCĂNÍ vb. v. măcăi. (Sursa: Sinonime )
măcăní vb., ind. prez. 3 sg. măcăne / măcănéște, imperf. 3 sg. măcăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. măcăne / măcăneáscă (Sursa: Ortografic )
| măcăni (3 -ne) verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) măcăni | măcănire | măcănit | măcănind | singular | plural |
| — | — |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | — | — | — | — | — |
| a II-a (tu) | — | — | — | — | — |
| a III-a (el, ea) | măcăne | (să) măcăne | măcănea | măcăni | măcănise |
| plural | I (noi) | — | — | — | — | — |
| a II-a (voi) | — | — | — | — | — |
| a III-a (ei, ele) | măcăne | (să) măcăne | măcăneau | măcăniră | măcăniseră |
| măcăni (3 -nește) verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) măcăni | măcănire | măcănit | măcănind | singular | plural |
| — | — |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | — | — | — | — | — |
| a II-a (tu) | — | — | — | — | — |
| a III-a (el, ea) | măcănește | (să) măcănească | măcănea | măcăni | măcănise |
| plural | I (noi) | — | — | — | — | — |
| a II-a (voi) | — | — | — | — | — |
| a III-a (ei, ele) | măcănesc | (să) măcănească | măcăneau | măcăniră | măcăniseră |
| măcănit substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | măcănit | măcănitul |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | măcănit | măcănitului |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
