MĂCĂLEÁNDRU, măcălendri, s. m. Pasăre mică migratoare și cântătoare, cu penajul cenușiu și cu fruntea, părțile laterale ale capului, ale gâtului și pieptului roșii-galbene (Erithacus rubecula rubecula). – Cf. ucr. makoliandra. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

MĂCĂLEÁNDRU s. (ORNIT.) 1. (Erithacus rubecula rubecula) gușă-roșie, (reg.) pietruș, prigoare. 2. (Rubecula familiaris) (reg.) prigorie. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

măcăleándru (măcăléndri), s. m. – Albinărel (Acanthis cannabina). Origine îndoielnică. În general e considerat der. din rut. makoljandra (Tiktin; Candrea), pol. makolagwa; dar aceste cuvinte par provenite din rom. Scriban propune un χαμαί ϰάλανρδος „o specie de ciocîrlie”, care este puțin probabil (der. directă din ngr. ϰάλανδρος, Philippide, Principii, 151, nu explică fonetismul). Numai în Mold. (Sursa: DER ) Copy to clipboard

măcăleándru s. m. (sil. -lean-), art. măcăleándrul; pl. măcăléndri, art. măcăléndrii (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

MĂCĂLEÁNDRU ~éndri m. Pasăre migratoare, cântătoare, de talie mică, cu penaj cafeniu pe spate și roșiatic pe piept, care se hrănește cu insecte. /cf. ucr. makoliandra (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard