MĂCĂÍT, măcăituri, s. n. Faptul de a măcăi; strigătul caracteristic al raței; măcănit; măcăitură. – V. măcăi. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

MĂCĂÍT s. măcăitură, (rar) măcăială, măcăire, măcănit, măcănitură, ocăit. (~ de rațe.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

măcăít s. n., pl. măcăíturi (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

MĂCĂÍ, pers. 3 mắcăie, vb. IV. Intranz. (Despre rațe) A scoate strigătul caracteristic speciei; a face mac-mac; a măcăni. – Mac1 + suf. -ăi. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A MĂCĂÍ pers. 3 măcăie intranz. (despre rațe) A scoate sunete caracteristice speciei; a face „mac-mac”. /mac + suf. ~ăi (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

MĂCĂÍT ~uri n. Sunet caracteristic scos de rațe. /v. a măcăi (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

MĂCĂÍ vb. (rar) a hăcăi, (reg.) a măcăli, a măcăni, a mărțăi, a ocăi. (Rațele ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

MĂCĂÍ vb. v. ocăcăi, orăcăi. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

măcăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. măcăie; imperf. 3 sg. măcăiá (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard