Dex măcăi, macai, definiţie măcăi, dex.ro Mobile

MĂCĂÍ, pers. 3 mắcăie, vb. IV. Intranz. (Despre rațe) A scoate strigătul caracteristic speciei; a face mac-mac; a măcăni. – Mac1 + suf. -ăi. (Sursa: DEX '98 )

MĂCĂÍ vb. (rar) a hăcăi, (reg.) a măcăli, a măcăni, a mărțăi, a ocăi. (Rațele ~.) (Sursa: Sinonime )

măcăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. măcăie; imperf. 3 sg. măcăiá (Sursa: Ortografic )

A MĂCĂÍ pers. 3 măcăie intranz. (despre rațe) A scoate sunete caracteristice speciei; a face „mac-mac”. /mac + suf. ~ăi (Sursa: NODEX )

măcăi verb		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) măcăi	măcăire	măcăit	măcăind	singular	plural
		(a) măcăi	măcăire	măcăit	măcăind	—	—

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	—	—	—	—	—
	a II-a (tu)	—	—	—	—	—
	a III-a (el, ea)	măcăie	(să) măcăie	măcăia	măcăi	măcăise
plural	I (noi)	—	—	—	—	—
	a II-a (voi)	—	—	—	—	—
	a III-a (ei, ele)	măcăie	(să) măcăie	măcăiau	măcăiră	măcăiseră