MÂRȚOÁGĂ, mârțoage, s. f. Cal slab, rău îngrijit; gloabă. – Cf. mărțână. (Sursa: DEX '98 )
MÂRȚOÁGĂ s. (ZOOL.) gloabă, (pop.) dârloagă, mărțână, (reg.) bijoagă, drâglă, ghipcan, meliță, mânzoc, șarlă, talaniță, toroapă, (Transilv.) dabilă, (Mold.) dârdală, jărpan, (prin Munt.) meleajă, (prin Transilv.) melegar, (prin Ban.) mârțogariu, (prin Transilv, și Munt.) pârțotin, (prin Transilv.) ronghi, (prin vestul Transilv.) scârtoagă, (fam.) rablă. (Căruța era trasă de o ~.) (Sursa: Sinonime )
Mârțoagă ≠ bidiviu (Sursa: Antonime )
mârțoágă s. f., g.-d. art. mârțoágei; pl. mârțoáge (Sursa: Ortografic )
MÂRȚOÁGĂ ~ge f. Cal slab și prăpădit; gloabă. /cf. mărțână (Sursa: NODEX )
| mârțoagă substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | mârțoagă | mârțoaga |
| plural | mârțoage | mârțoagele |
| genitiv-dativ | singular | mârțoage | mârțoagei |
| plural | mârțoage | mârțoagelor |
| vocativ | singular | mârțoagă, mârțoago |
| plural | mârțoagelor |
