MÂRLÁN, mârlani, s. m. (Depr.) Om prost crescut, grosolan, necioplit; bădăran, țopârlan. – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )
MÂRLÁN adj., s. v. mitocan. (Sursa: Sinonime )
mârlán s. m., pl. mârláni (Sursa: Ortografic )
MÂRLÁN ~i m. Persoană care vădește lipsă de educație, cu apucături grosolane; bădăran; mitocan; mojic. /Orig. nec. (Sursa: NODEX )
| mârlan substantiv masculin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | mârlan | mârlanul |
| plural | mârlani | mârlanii |
| genitiv-dativ | singular | mârlan | mârlanului |
| plural | mârlani | mârlanilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
