MÂNTUIÁLĂ, mântuieli, s. f. (În loc. adj. și adv.) De mântuială = superficial, grăbit, prost. [Pr.: -tu-ia-] – Mântui + suf. -eală. (Sursa: DEX '98 )
mântuiálă s. f., g.-d. art. mântuiélii; pl. mântuiéli (Sursa: Ortografic )
MÂNTUIÁLĂ ~iéli f. v. A MÂNTUI și A SE MÂNTUI. ◊ De ~ superficial, prost. [G.-D. mântuielii] /a mântui + suf. ~eală (Sursa: NODEX )
mântuială substantiv feminin | nearticulat | articulat |
nominativ-acuzativ | singular | mântuială | mântuiala |
plural | mântuieli | mântuielile |
genitiv-dativ | singular | mântuieli | mântuielii |
plural | mântuieli | mântuielilor |
vocativ | singular | mântuială, mântuialo |
plural | mântuielilor |