MÂNDRÍE,mândrii, s. f. 1. Sentiment de mulțumire, de satisfacție, de plăcere, de bucurie; ceea ce produce mulțumire, satisfacție, plăcere, bucurie; sentiment de demnitate, de încredere în calitățile proprii. ♦ Ceea ce constituie prilej de laudă, de fală, de mulțumire. 2. Sentiment de încredere exagerată în calitățile proprii; orgoliu, trufie, îngâmfare. – Mândru + suf. -ie. (Sursa: DEX '98 )
MÂNDRÍEf. 1) Sentiment al demnității și onoarei proprii. 2) Sentiment de mulțumire cauzat de un succes, de o reușită, de o victorie. 3) Atitudine de superioritate nejustificată față de alții; măreție; îngâmfare; înfumurare; semeție; fală; fudulie. [G.-D. mândriei] /mândru + suf. ~ie (Sursa: NODEX )
MÂNDRÍE s. 1. v. semeție. 2. v. fală. 3. v. onoare. 4. v. îngâmfare. (Sursa: Sinonime )
MÂNDRÍE s. v. frumusețe, înțelepciune, mândrețe, splendoare, strălucire. (Sursa: Sinonime )
mândríe s. f., art. mândría, g.-d. art. mândríei; pl. mândríi, art. mândríile (Sursa: Ortografic )
