MUZICÚȚĂ, muzicuțe, s. f. Mic instrument muzical de suflat; armonică de gură. ♦ (Arg.) Gură (considerată ca organ al vorbirii); p. ext. scandal, ceartă. – Muzică + suf. -uță. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

MUZICÚȚĂ s. v. armonică. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

MUZICÚȚĂ s. v. camerton, gură. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

muzicúță s. f., g.-d. art. muzicúței; pl. muzicúțe (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

MUZICÚȚĂ ~e f. Armonică de gură. /muzică + suf. ~uță (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard