MUZICÁL, -Ă, muzicali, -e, adj. 1. Care aparține muzicii (1), privitor la muzică, de sau pentru muzică. ♦ În care se execută piese, compoziții muzicale. ♦ Înzestrat cu simț, cu talent pentru muzică. 2. (Despre sunete, voce etc.; adesea adverbial) Armonios, melodios. – Din fr. musical. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

MUZICÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de muzică; propriu muzicii. Sunet ~. 2) (despre persoane) Care este dotat cu aptitudini pentru muzică. Copil ~. 3) Care are caracteristicile muzicii; plăcut la auz; armonios. Voce ~ă. Limbă ~ă. /<fr. musical (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

MUZICÁL adj. 1. Referitor la muzică, de muzică. ♦ Înzestrat cu simț, cu talent pentru muzică. 2. (Despre sunete, voce etc.; adesea adv.) Armonios, melodios. [Cf. fr. musical]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

MUZICÁL s.n. Gen de spectacol cu o intrigă narativă redusă, pretext pentru cântece și balet. [Var. musical s.n. / < it., engl. musical < engl. musical comedy]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

MUZICÁL adj. 1. referitor la muzică. ◊ înzestrat cu simț, cu talent pentru muzică. 2. (despre sunete, voce etc.; și adv.) armonios, melodios. (< fr. musical) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

COMEDIE MUZICALĂ s. v. muzical. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

MUZICÁL adj. 1. (MUZ.) (înv.) muzicesc. (Compoziție ~.) 2. v. cantabil. 3. v. armonios. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

Muzical ≠ nemuzical (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

muzicál adj. m., pl. muzicáli; f. sg. muzicálă, pl. muzicále (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard