MUSTRÁRE,mustrări, s. f. Acțiunea de a (se) mustra și rezultatul ei; dojană. ♦ Sancțiune disciplinară care constă în notificarea scrisă făcută unui angajat care nu și-a îndeplinit obligațiile de serviciu și căruia i se recomandă să ia măsuri de îndreptare. ◊ Mustrare de conștiință = (mai ales la pl.) părere de rău, remușcare, căință. – V. mustra. (Sursa: DEX '98 )
MUSTRÁRE s. 1. v. certare. 2. v. ceartă. 3. v. regret. (Sursa: Sinonime )
Mustrare ≠ laudă (Sursa: Antonime )
mustráre s. f., g.-d. art. mustrării; pl. mustrări (Sursa: Ortografic )
MUSTRÁ,mústru, vb. I. Tranz. și refl. (recipr.) A (se) dojeni, a(-și) imputa, a(-și) reproșa. ◊ Expr. (Tranz.) A-l mustra (pe cineva) cugetul (sau conștiința) = a avea remușcări, a se căi. – Lat. monstrare. (Sursa: DEX '98 )
A MUSTRÁ mústrutranz. A trata cu reproșuri și observații aspre; a dojeni. ◊ ~ pe cineva cugetul (sau conștiința) a avea remușcări; a-i părea rău pentru faptele comise. /<lat. monstrare (Sursa: NODEX )
MUSTRÁRE ~ărif. 1) v. A MUSTRA. 2) Sancțiune administrativă disciplinară aplicată cuiva. /v. a mustra (Sursa: NODEX )
MUSTRÁ vb. v. certa. (Sursa: Sinonime )
MUSTRÁ vb. v. blama, condamna, dezaproba, d****i, înfiera, înjura, ocărî, proscrie, reproba, respinge, stigmatiza. (Sursa: Sinonime )
mustrá (mústru, át), vb. – A certa, a dojeni, a admonesta. Lat. monstrāre (Pușcariu 1143; Candrea-Dens., 1188; REW 5665), cf. it. mostrare, cat., sp., port. mostrar. Pentru semantism, cf. Șeineanu, Semasiol., 183. – Der. mustrător, adj. (reprobativ). (Sursa: DER )
mustrá vb., ind. prez. 1 sg. mústru, 2 sg. mústri, 3 sg. și pl. mústră (Sursa: Ortografic )
