Dex mustra, mustra, definiţie mustra, dex.ro Mobile

A da (sau a trage) cuiva un perdaf = a certa, a mustra aspru pe cineva
A face (pe cineva) cu sare și cu piper = a dojeni, a mustra aspru (pe cineva); a face cu ou și cu oțet
A lua (pe cineva) la depănat = a mustra, a lua din scurt (pe cineva)
A lua (pe cineva) la refec sau (rar) a trage (cuiva) un refec = a mustra pe cineva cu asprime, a-l critica, a-i cere socoteală
A lua (pe cineva) la rost (sau la trei parale, la refec, la trei păzește, la socoteală etc.) = a mustra (pe cineva), a-i cere socoteală
A lua (pe cineva) la zor = a cere (cuiva) socoteală, a dojeni, a mustra
A lua (pe cineva) în (sau prin) pene = a certa, a mustra (pe cineva)
A spăla pe cineva (pe cap) = a mustra tare pe cineva, a-l ocărî
A trage (cuiva) un tighel = a mustra, a dojeni (pe cineva)
A trage cuiva o papară = a) a bate pe cineva; b) a mustra aspru pe cineva
A trage cuiva un frecuș = a mustra sau a bate pe cineva
A-l mustra (pe cineva) cugetul (sau conștiința) = a avea remușcări, a se căi
A-l mustra (pe cineva) cugetul sau a avea mustrări de cuget = a fi chinuit de remușcări, a-l chinui (pe cineva) remușcarea, regretul
Mustrare de conștiință = remușcare, regret
Te țineam mai tânăr! A ține (pe cineva) de rău = a mustra, a dojeni, a certa, a ocărî (pe cineva)
mustrare de conștiință = remușcare

mustrá (mústru, át), vb. – A certa, a dojeni, a admonesta. Lat. monstrāre (Pușcariu 1143; Candrea-Dens., 1188; REW 5665), cf. it. mostrare, cat., sp., port. mostrar. Pentru semantism, cf. Șeineanu, Semasiol., 183. – Der. mustrător, adj. (reprobativ). (Sursa: DER )