MUSÓNIC, -Ă, musonici, -ce, adj. Referitor la muson, al musonilor; legat de muson. – Muson + suf. -ic. (Sursa: DEX '98 )
MUSÓNIC, -Ă adj. Referitor la musoni, din regiunea musonilor. [< muson + -ic]. (Sursa: DN )
musónic adj. m., pl. musónici; f. sg. musónică, pl. musónice (Sursa: Ortografic )
| musonic adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | musonic | musonicul | musonică | musonica |
| plural | musonici | musonicii | musonice | musonicele |
| genitiv-dativ | singular | musonic | musonicului | musonice | musonicei |
| plural | musonici | musonicilor | musonice | musonicelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
