Dex.Ro Mobile
MUSELÍNĂ, museline, s. f. Țesătură de bumbac sau de mătase, subțire și străvezie, din care se confecționează îmbrăcăminte ușoară, perdele etc. ♦ Stofă de lână foarte fină. [Var.: muselín, muslín s. n.] – Din fr. mousseline, pol. múslin, tc. musín. (Sursa: DEX '98 )

MUSELÍNĂ s.f. Țesătură fină de bumbac sau de mătase transparentă. ♦ Stofă fină de lână. [Var. muslin s.n., muslină s.f. / < fr. mousseline, cf. Mosul – oraș în Irak]. (Sursa: DN )

MUSELÍNĂ s. f. țesătură fină de bumbac sau de mătase, transparentă. ◊ stofă fină de lână. (< fr. mousseline) (Sursa: MDN )

MUSELÍNĂ s. (TEXT.) (pop.) tulpan, (înv.) musul. (Rochie de ~.) (Sursa: Sinonime )

muselínă (muselíne), s. f. – Țesătură fină din bumbac, lînă sau mătase. Fr. mouselline, din tc. mosuli, de la Mosul, de unde și dubletul mosul (var. mosul) s. n. (înv., muselină), cf. Șeineanu, III, 87; Lokotsch 1484. (Sursa: DER )

muselínă s. f., g.-d. art. muselínei; pl. muselíne (Sursa: Ortografic )

MUSELÍNĂ ~e f. Țesătură foarte fină și transparentă, folosită pentru îmbrăcăminte feminină ușoară (rochii, bluze etc.). [G.-D. muselinei] /<fr. mousseline, pol. múslin, turc. muslin (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
muselină   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular museli muselina
plural museline muselinele
genitiv-dativ singular museline muselinei
plural museline muselinelor
vocativ singular muselină, muselino
plural muselinelor