MUSCĂLÉȘTE adv. (Înv.) Rusește. [Var.: moscăléște adv.] – Muscal2 + suf. -ește. (Sursa: DEX '98 )
MUSCĂLÉȘTE adv. v. rusește. (Sursa: Sinonime )
muscăléște adv. (Sursa: Ortografic )
muscălí, muscălésc, vb. IV (înv.) a adopta obiceiuri rusești, a se face muscal. (Sursa: DAR )
muscălește invariabil
| muscăli verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) muscăli | muscălire | muscălit | muscălind | singular | plural |
| muscălește | muscăliți |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | muscălesc | (să) muscălesc | muscăleam | muscălii | muscălisem |
| a II-a (tu) | muscălești | (să) muscălești | muscăleai | muscăliși | muscăliseși |
| a III-a (el, ea) | muscălește | (să) muscălească | muscălea | muscăli | muscălise |
| plural | I (noi) | muscălim | (să) muscălim | muscăleam | muscălirăm | muscăliserăm, muscălisem* |
| a II-a (voi) | muscăliți | (să) muscăliți | muscăleați | muscălirăți | muscăliserăți, muscăliseți* |
| a III-a (ei, ele) | muscălesc | (să) muscălească | muscăleau | muscăliră | muscăliseră |
* Formă nerecomandată
