Dex.Ro Mobile
MUSÁ vb. I. intr. (Franțuzism; despre vinuri) A face spumă. [< fr. mousser]. (Sursa: DN )

MUSÁ vb. intr. (despre vinuri) a face spumă. (< fr. mousser) (Sursa: MDN )

BANANIÉR s. (BOT.; Musa paradisiaca) banan. (Sursa: Sinonime )

MUȘÁT adj. v. arătos, chipeș, frumos. (Sursa: Sinonime )

mușát (-tă), adj. – Frumos, drăguț. – Mr., istr. mușat. Din frumos, prin intermediul lui frumușat și dintr-o deformație infantilă de tip expresiv, ca mumușat (Tiktin; REW 3450; Graur, BL, V, 70), cu reducție ca în (ma)mă-ta, (mă)măligă, (ma)morniță etc. Der. din lat. musteus „tînăr” (Giuglea, Dacor., III, 767; REW 3450N) nu este probabilă. În Trans. și înv. în toată dacor., cf. numele Mușat. – Der. mușețel, s. m. (romaniță, Matricaria chamomilla). Din rom. provine mag. musacól (Edelspacher 19). (Sursa: DER )

musá vb., ind. prez. 1 sg. muséz, 3 sg. și pl. museáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
musa   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) musa musare musat musând singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea) musea (să) museze musa musă musase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele) musea (să) museze musau musa musaseră

mușat   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mușat mușatul mușa mușata
plural mușați mușații mușate mușatele
genitiv-dativ singular mușat mușatului mușate mușatei
plural mușați mușaților mușate mușatelor
vocativ singular
plural