MÚSĂ s.f. Cremă bătută; frișcă. [< fr. mousse]. (Sursa: DN )
MÚSĂ s. f. cremă bătută; frișcă. (< fr. mousse) (Sursa: MDN )
músă s. f., pl. múse (Sursa: Ortografic )
MUSÁ vb. I. intr. (Franțuzism; despre vinuri) A face spumă. [< fr. mousser]. (Sursa: DN )
MUSÁ vb. intr. (despre vinuri) a face spumă. (< fr. mousser) (Sursa: MDN )
BANANIÉR s. (BOT.; Musa paradisiaca) banan. (Sursa: Sinonime )
musá vb., ind. prez. 1 sg. muséz, 3 sg. și pl. museáză (Sursa: Ortografic )
| musa verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) musa | musare | musat | musând | singular | plural |
| — | — |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | — | — | — | — | — |
| a II-a (tu) | — | — | — | — | — |
| a III-a (el, ea) | musează | (să) museze | musa | musă | musase |
| plural | I (noi) | — | — | — | — | — |
| a II-a (voi) | — | — | — | — | — |
| a III-a (ei, ele) | musează | (să) museze | musau | musară | musaseră |
| musă substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | musă | musa |
| plural | muse | musele |
| genitiv-dativ | singular | muse | musei |
| plural | muse | muselor |
| vocativ | singular | musă, muso |
| plural | muselor |
