MURĂTÚRĂ, murături, s. f. Legumă sau fruct fermentat, conservate în saramură sau în oțet. – Mura + suf. -ătură. (Sursa: DEX '98 )
MURĂTÚRĂ s. 1. (reg.) murătoare. 2. (la pl.) acrituri (pl.). (Sursa: Sinonime )
murătúră s. f., g.-d. art. murătúrii; pl. murătúri (Sursa: Ortografic )
MURĂTÚRĂ ~i f. mai ales la pl. Produs alimentar (legume, mai rar fructe) murat. /a mura + suf. ~tură (Sursa: NODEX )
| murătură substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | murătură | murătura |
| plural | murături | murăturile |
| genitiv-dativ | singular | murături | murăturii |
| plural | murături | murăturilor |
| vocativ | singular | murătură, murăturo |
| plural | murăturilor |
