Dex.Ro Mobile
MUNTEÁN, munteni, s. m. 1. Persoană care face parte din populația de bază a Munteniei ori este originară de acolo. 2. Persoană care locuiește la munte sau este originară de la munte. ♦ (Adjectival) Care aparține locuitorilor de la munte, specific locuitorilor de la munte; muntenesc. – Munte + suf. -ean. (Sursa: DEX '98 )

MUNTEÁN, -Ă, munténi, -e, ~ 2. Adj. ~ ; Care aparține Munteniei sau populației ei, privitor la Muntenia sau la populația ei; muntenesc (1). (Sursa: DOOM )

MUNTEÁN s., adj. 1. s. (IST.) plăieș. 2. adj. v. muntenesc. (Sursa: Sinonime )

munteán s. m., pl. munténi (Sursa: Ortografic )

MUNTEÁN ~éni m. 1) Locuitor de la munte. 2) Persoană care face parte din populația de bază a Munteniei sau este originară din Muntenia. /munte + suf. ~ean (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
muntean   substantiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular muntean munteanul muntea munteana
plural munteni muntenii muntene muntenele
genitiv-dativ singular muntean munteanului muntene muntenei
plural munteni muntenilor muntene muntenelor
vocativ singular muntene, munteanule munteano
plural muntenilor muntenelor