MUNIFICÉNȚĂ, munificențe, s. f. (Livr.) Generozitate. – Din fr. munificence, it. munificenza. (Sursa: DEX '98 )
MUNIFICÉNȚĂ s.f. (Rar) Dărnicie, generozitate. [Cf. fr. munificence, lat. munificentia < munus – dar, facere – a face]. (Sursa: DN )
MUNIFICÉNȚĂ s. f. generozitate; larghețe. (< fr. munificience, it. munificenza) (Sursa: MDN )
MUNIFICÉNȚĂ s. v. culanță, dărnicie, gene-rozitate, mărinimie. (Sursa: Sinonime )
munificénță s. f., g.-d. art. munificénței; pl. munificénțe (Sursa: Ortografic )
| munificență substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | munificență | munificența |
| plural | munificențe | munificențele |
| genitiv-dativ | singular | munificențe | munificenței |
| plural | munificențe | munificențelor |
| vocativ | singular | munificență, munificențo |
| plural | munificențelor |
