MUNIFICÉNT, -Ă, munificenți, -te, adj. (Livr.) Foarte darnic; generos. – Din fr. munificent. (Sursa: DEX '98 )
MUNIFICÉNT, -Ă adj. (Rar) Generos, foarte darnic; munific. [< fr. munificent]. (Sursa: DN )
MUNIFICÉNT, -Ă adj. generos, foarte darnic. (< fr. munificent) (Sursa: MDN )
MUNIFICÉNT adj. v. culant, darnic, generos, mărinimos. (Sursa: Sinonime )
munificént adj. m., pl. munificénți; f. sg. munificéntă, pl. munificénte (Sursa: Ortografic )
MUNIFICÉNT ~tă (~ți, ~te) Care este foarte darnic. /<fr. munificent (Sursa: NODEX )
| munificent adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | munificent | munificentul | munificentă | munificenta |
| plural | munificenți | munificenții | munificente | munificentele |
| genitiv-dativ | singular | munificent | munificentului | munificente | munificentei |
| plural | munificenți | munificenților | munificente | munificentelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
