mundir
Caută
MUNDÍR,
mundire,
s. n. (Înv.) Tunică sau,
p. gener.,
uniformă (militară). [Var.:
mondír
s. n.] – Din rus.
mundir,
magh.
mondúr, mundér.
(
Sursa: DEX '98
)
Copy to clipboard
mundír
s. n., pl.
mundíre
(
Sursa: Ortografic
)
Copy to clipboard
MUNDÍR ~e
n. înv.
Tunică sau uniformă (militară). /<rus.
mundir
, ung.
mondúr, mundér
(
Sursa: NODEX
)
Copy to clipboard
Declinări/Conjugări
mundir
substantiv neutru
nearticulat
articulat
nominativ-acuzativ
singular
mund
i
r
mund
i
rul
plural
mund
i
re
mund
i
rele
genitiv-dativ
singular
mund
i
r
mund
i
rului
plural
mund
i
re
mund
i
relor
vocativ
singular
—
plural
—
