MUNDÁN, -Ă, mundani, -e, adj. (Livr.) Lumesc. – Din lat. mundanus. (Sursa: DEX '98 )
MUNDÁN, -Ă adj. (Liv.) Lumesc. [< lat. mundanus]. (Sursa: DN )
MUNDÁN, -Ă adj. al lumii, al universului; lumesc. (< lat. mundanus) (Sursa: MDN )
mundán adj. m., pl. mundáni; f. sg. mundánă, pl. mundáne (Sursa: Ortografic )
| mundan adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | mundan | mundanul | mundană | mundana |
| plural | mundani | mundanii | mundane | mundanele |
| genitiv-dativ | singular | mundan | mundanului | mundane | mundanei |
| plural | mundani | mundanilor | mundane | mundanelor |
| vocativ | singular | mundanule | mundano |
| plural | mundanilor | mundanelor |
