Dex.Ro Mobile
MULINÁ, mulinez, vb. I. Tranz. A răsuci două sau mai multe fire de mătase pentru a obține un fir mai uniform, cu aspect mai frumos și cu o rezistență mai mare. – Din fr. mouliner. (Sursa: DEX '98 )

MULINÁ vb. I. tr. A face o mișcare de rotație rapidă; a învârti, a înfășura; (spec.) a răsuci două sau mai multe fire de mătase pentru a obține un singur fir. [< fr. mouliner, cf. it. mulinare]. (Sursa: DN )

MULINÁ vb. tr. 1. a face o mișcare de rotație rapidă; a învârti, a înfășura. 2. a răsuci două sau mai multe fire de mătase pentru a obține un singur fir. (< fr. mouliner) (Sursa: MDN )

muliná vb., ind. prez. 1 sg. mulinéz, 3 sg. și pl. mulineáză (Sursa: Ortografic )

A MULINÁ ~éz tranz. (fire de mătase, bumbac etc.) A uni răsucind unul în jurul altuia (pentru a forma un singur fir cu rezistență mai mare). /<fr. mouliner (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
mulina   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) mulina mulinare mulinat mulinând singular plural
mulinea mulinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) mulinez (să) mulinez mulinam mulinai mulinasem
a II-a (tu) mulinezi (să) mulinezi mulinai mulinași mulinaseși
a III-a (el, ea) mulinea (să) mulineze mulina mulină mulinase
plural I (noi) mulinăm (să) mulinăm mulinam mulinarăm mulinaserăm, mulinasem*
a II-a (voi) mulinați (să) mulinați mulinați mulinarăți mulinaserăți, mulinaseți*
a III-a (ei, ele) mulinea (să) mulineze mulinau mulina mulinaseră
* Formă nerecomandată