Dex.Ro Mobile
MÚLĂ, mule, s. f. (Rar) Mulaj; p. ext. tipar, formă [Var.: mul subst.] – Din fr. moule. (Sursa: DEX '98 )

MÚLĂ s.f. (Franțuzism) Tipar, formă (în croitorie). [< fr. moule]. (Sursa: DN )

MÚLĂ s. f. mulaj; (p. ext.) tipar, formă (în croitorie). (< fr. moule) (Sursa: MDN )

MÚLĂ s. v. catârcă. (Sursa: Sinonime )

múlă, múle, s.f. (reg.) 1. catâr. 2. cal urât, greoi. 3. om lipsit de energie, bleg, prost. (Sursa: DAR )

múlă s. f., pl. múle (Sursa: Ortografic )

MULÁ1, mulez, vb. I. Tranz. 1. A da formă unui obiect, prin presarea materialului plastic în tipare sau în matrițe. ♦ Fig. A da forma dorită, a modela, a fasona; a transforma. 2. A scoate în relief, a contura corpul sau o parte a corpului omenesc. ♦ Refl. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) A se lipi de corp (scoțându-i în evidență formele). – Din fr. mouler. (Sursa: DEX '98 )

A MULÁ ~éz tranz. 1) (materiale plastice) A fasona prin presare în forme sau în matrițe. 2) (tiparul unui obiect) A scoate folosind un material plastic. 3) A scoate în relief; a contura. 4) fig. A face să capete forma dorită; a fasona; a modela. /<fr. mouler (Sursa: NODEX )

A SE MULÁ se ~eáză intranz. (mai ales despre haine) A se lipi de corp, luând perfect formal lui. /<fr. mouler (Sursa: NODEX )

MULÁ vb. I. tr. A fasona un material plastic prin presare în forme sau în matrițe. 2. refl. (Despre o haină etc.) A se lipi de corp; a lua perfect forma corpului. [< fr. mouler]. (Sursa: DN )

MULÁ vb. I. tr. 1. a da formă unui material plastic prin presare în tipare sau în matrițe. ◊ (fig.) a modela, a fasona. 2. a scoate în relief, a contura corpul omenesc sau o parte a lui. II. refl. (despre haine etc.) a lua perfect forma corpului. (< fr. mouler) (Sursa: MDN )

MULÁ vb. v. contura. (Sursa: Sinonime )

mulá vb., ind. prez. 1 sg. muléz, 3 sg. și pl. muleáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
mula (vb.)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) mula mulare mulat mulând singular plural
mulea mulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) mulez (să) mulez mulam mulai mulasem
a II-a (tu) mulezi (să) mulezi mulai mulași mulaseși
a III-a (el, ea) mulea (să) muleze mula mulă mulase
plural I (noi) mulăm (să) mulăm mulam mularăm mulaserăm, mulasem*
a II-a (voi) mulați (să) mulați mulați mularăți mulaserăți, mulaseți*
a III-a (ei, ele) mulea (să) muleze mulau mula mulaseră
* Formă nerecomandată

mulă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mu mula
plural mule mulele
genitiv-dativ singular mule mulei
plural mule mulelor
vocativ singular mulă, mulo
plural mulelor