(A fi) la cheremul cuiva = (a fi) la discreția, la bunul plac al cuiva
(A fi) la mintea omului = (a fi) evident, clar
(A fi) omul (sau om al) dracului = (a fi) om rău, viclean
(A fi) omul (sau om al) lui Dumnezeu = (a fi) om bun, cinstit, de treabă
(A se crede) coborât cu hârzobul din cer = (a se crede) mult superior celor din jur, (a fi) mândru, îngâmfat
A (-și) păstra calmul (sau sângele rece) = a rămâne calm
A (nu) avea preț = a) a (nu) se vinde cu mulți bani, a (nu) se cere; a (nu) avea trecere; b) a (nu) valora foarte mult
A (nu) lungi vorba = a (nu) vorbi mai mult decât trebuie, a (nu) lungi discuția
A (nu) se lăsa tras de mânecă = a (nu) se lăsa prea mult rugat
A (o) face pe nebunul = a-și acorda o importanță exagerată, a fi mereu mândru, cu nasul pe sus, nemulțumit
A (o) mai rări cu ceva = a face, a da, a oferi ceva la intervale mai mari decât de obicei, a încetini ritmul unei activități, a o lăsa mai domol
A (se) întoarce pe dos = a) a (se) nemulțumi profund; a (se) supăra foarte tare, a (se) tulbura; b) a(-și) strica buna dispoziție, a (se) bosumfla
A avea (pe cineva) la degetul (cel) mic = a) a dispune de cineva cum vrei; b) a fi cu mult superior altuia
A avea (sau a simți) un ghimpe la (sau în) inimă (sau în cuget) = a avea un necaz, o supărare sau o nemulțumire (nedestăinuită nimănui)
A avea limbă lungă sau a fi lung de limbă (sau limbă lungă) = a vorbi prea mult, a fi flecar
A avea o gură cât o șură = a vorbi mult și tare
A avea o mie și o sută pe cap = a avea foarte multă treabă sau griji, nevoi etc. 3) (Intră în componența numeralelor adverbiale) De o mie de ori pe zi
A avea ochii deschiși = a privi cu multă atenție; a fi vigilent
A avea papagal = a vorbi mult (și convingător), a fi bun de gură
A avea pe cineva la cheremul său = a dispune de cineva după voie
A avea stupit la furcă = a avea ușurință la vorbă, a vorbi mult și cu plăcere, a avea chef de vorbă
A avea un dinte împotriva (sau contra) cuiva = a avea un motiv de nemulțumire, de supărare sau de dușmănie împotriva cuiva
A bate apa în piuă = a vorbi mult și fără rost
A bate pragurile = a umbla pe la multe case, a hoinări, a colinda
A băga (pe cineva) la cheltuială = a face (pe cineva) să cheltuiască bani mulți
A băga (pe cineva) sub masă = a) a face (pe cineva) să cadă sub masă din cauză că i s-a dat prea mult de băut; b) a învinge (pe cineva) într-o încercare, într-o discuție; a înfunda
A băga (pe cineva) în năbădăi = a) a înspăimânta; b) a face să-și piardă calmul, stăpânirea de sine
A băga mâinile până-n (sau până la) coate = a fura mult și fără jenă
A băga oile în lapte = a separa oile de miei, pentru a le mulge
A curge ca dintr-o cișmea = a curge mult și continuu
A căra cuiva (la) pumni (sau palme, gârbace etc.) = a da cuiva multe lovituri cu pumnul (sau cu palma, cu biciul etc.), a bate zdravăn pe cineva
A da (cuiva) ghes = a) a da (cuiva) o lovitură ușoară (cu cotul); b) a îndemna, a stimula, a îmboldi, a zori (să întreprindă ceva)
A da (cuiva) obraz = a îngădui (cuiva) prea multe; a da (cuiva) nas
A da din gură = a vorbi mult
A da nas (cuiva) = a îngădui prea multe (cuiva)
A da roată = a merge de jur împrejur, a înconjura, a da ocol; a descrie unul sau mai multe cercuri (în mers sau în zbor), a face ocoluri
A despica (sau a tăia) firul (de păr) în patru = a cerceta în mod minuțios, a se ocupa de ceva cu minuțiozitate exagerată, mai mult decât este necesar
A duce (pe cineva) in mormânt sau a băga (pe cineva) în mormânt = a pricinui moartea cuiva; a necăji, a chinui foarte mult (pe cineva)
A face anticameră = a aștepta (mult) până a fi primit (de un superior, un medic, un avocat etc.)
A face clăbuci la gură = A vorbi mult și cu furie
A face din țânțar armăsar = a exagera mult
A face haz de necaz = a-și ascunde necazul, făcând glume sau simulând voia bună
A face pe mironosița = a-și lua aere de nevinovăție, a simula pietate și modestie
A face pe prostul = a simula prostia
A face) primul pas = (a face) începutul, primele încercări; (a avea) inițiativa
A fi (bogat) ca un stup sau a fi (ori a se face) stup de bani = a fi (sau a deveni) foarte bogat, a aduna multă avere
A fi (sau a ajunge) cal de poștă = a fi întrebuințat la toate; a alerga mult
A fi bun de gură = (adesea ) a vorbi mult și cu ușurință, a se pricepe să-și pledeze cauza, să convingă
A fi cu două limbi sau a avea mai multe limbi = a fi mincinos, fățarnic, prefăcut
MUL1 s. n. (Geol.) Humus pământos, lin, slab acid, afânat, brun-închis sau negru, caracteristic solurilor în care descompunerea masei vegetale se face mai repede decât acumularea ei. – Din fr. mull, germ. Mull. (Sursa: DEX '98 )
MUL2,muli, s. m. (Rar) Catâr. – Din lat. mulus. (Sursa: DEX '98 )
MUL3 subst. v. mulă. (Sursa: DEX '98 )
MULn. Humus specific solurilor din pădurile foioase. /<fr. mulle, germ. Mull (Sursa: NODEX )
MULs.n. Humus caracteristic solurilor în care descompunerea masei vegetale se face mai repede decât acumularea ei. [< germ. Mull, cf. fr. mull]. (Sursa: DN )
MULs.m. (Rar) Catâr. [< lat. mulus]. (Sursa: DN )
MULs. n. humus fin, slab acid, afânat, format prin descompunerea masei vegetale, cu componente minerale. (< fr. mull, germ. Mull) (Sursa: MDN )
mul (-luri), s. n. – (Mold.) Muselină. Germ. Mull (Scriban). (Sursa: DER )
mul (múli), s. m. – Catîr. Lat. mulus (sec. XIX), introdus în literatură de G. Murnu. – Der. mulă, s. f. (Banat, catîrcă), din sb. mula (Candrea). (Sursa: DER )
