MÚICĂ, muici, s. f. (Reg.) Mamă, maică. – Cf. mamă. (Sursa: DEX '98 )
MÚICĂ s. v. mamă, mătușă, tanti. (Sursa: Sinonime )
múică s. f., g.-d. art. múicii/múichii; pl. muici (Sursa: Ortografic )
| muică substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | muică | muica |
| plural | muici | muicile |
| genitiv-dativ | singular | muici | muicii, muichii, muicăi |
| plural | muici | muicilor |
| vocativ | singular | muică, muico |
| plural | muicilor |
