MUCHIÁ vb. (reg.) a tivi. (A ~ marginea scându-rii.) (Sursa: Sinonime )
MUCHIÁ vb. v. tivi. (Sursa: Sinonime )
| muchia verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) muchia | muchiere | muchiat | muchiind | singular | plural |
| muchiază | muchiați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | muchiez | (să) muchiez | muchiam | muchiai | muchiasem |
| a II-a (tu) | muchiezi | (să) muchiezi | muchiai | muchiași | muchiaseși |
| a III-a (el, ea) | muchiază | (să) muchieze | muchia | muchie | muchiase |
| plural | I (noi) | muchiem | (să) muchiem | muchiam | muchiarăm | muchiaserăm, muchiasem* |
| a II-a (voi) | muchiați | (să) muchiați | muchiați | muchiarăți | muchiaserăți, muchiaseți* |
| a III-a (ei, ele) | muchiază | (să) muchieze | muchiau | muchiară | muchiaseră |
* Formă nerecomandată
| muchie substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | muchie | muchia |
| plural | muchii | muchiile |
| genitiv-dativ | singular | muchii | muchiei |
| plural | muchii | muchiilor |
| vocativ | singular | muchie, muchio |
| plural | muchiilor |
