MUCEGÁI,mucegaiuri, s. n. Nume dat ciupercilor saprofite sau parazite care se dezvoltă pe suprafața substanțelor organice, pe ziduri, pe pietre etc. sub forma unui strat ca pâsla, cenușiu sau verzui, și care provoacă degradarea mediului pe care se dezvoltă; p. ext. igrasie; mucezeală. [Var.: mucigái s. n.] – Din muced. (Sursa: DEX '98 )
MUCEGÁI s. mucezeală, mușiță, (rar) mucezitură, (reg.) mucoare, mucureală, sfoiag, sfoiegeală. (Alimentul a prins un strat de ~.) (Sursa: Sinonime )
MUCEGÁI s. v. rugină. (Sursa: Sinonime )
mucegái s. n., pl. mucegáiuri (Sursa: Ortografic )
MUCEGĂÍ, pers. 3 mucegăiește, vb. IV. Intranz. și refl. A prinde mucegai, a se acoperi, a fi pătruns de mucegai; a mucezi. [Var.: mucigăí vb. IV] – Din mucegai. (Sursa: DEX '98 )
A MUCEGĂÍ ~iéscintranz. A prinde mucegai; a se acoperi cu mucegai; a deveni muced; a mucezi. /Din mucegai (Sursa: NODEX )
MUCEGÁI ~urin. Strat de ciuperci saprofite sau parazite, care se dezvoltă pe suprafața unor substanțe organice, obiecte umede etc.; mucezeală. ◊ A prinde ~ a) a se acoperi cu mucegai; b) a-și pierde vigoarea; a se ramoli. /Din muced (Sursa: NODEX )
MUCEGĂÍ vb. a (se) mucezi, (reg.) a (se) mucuri, (Olt.) a (se) sfoiegi. (Un aliment care s-a ~.) (Sursa: Sinonime )
mucegăí vb., ind. prez. 3 sg. mucegăiéște, 3 pl. mucegăiésc, imperf. 3 sg. mucegăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. mucegăiáscă (Sursa: Ortografic )
