MUCALÍT, -Ă, mucaliți, -te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care știe să stârnească râsul, păstrând un aer serios; poznaș. – Din tc. mukallit. (Sursa: DEX '98 )
MUCALÍT adj. v. glumeț, hazliu, poznaș, vesel. (Sursa: Sinonime )
mucalít (mucalítă), adj. – Glumeț, bășcălios. Tc. (arab.) mukalid (Șeineanu, II, 264; Loewe 63; Lokotsch 1505), cf. ngr. μουϰαλίτης. – Der. mucalitlîc, s. n. (ironie, bășcălie), înv., din tc. mukalidlik. (Sursa: DER )
mucalít adj. m., pl. mucalíți; f. sg. mucalítă, pl. mucalíte (Sursa: Ortografic )
MUCALÍT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care poate provoca râsul păstrând un aer de seriozitate. /<turc. mukallit (Sursa: NODEX )
| mucalit adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | mucalit | mucalitul | mucalită | mucalita |
| plural | mucaliți | mucaliții | mucalite | mucalitele |
| genitiv-dativ | singular | mucalit | mucalitului | mucalite | mucalitei |
| plural | mucaliți | mucaliților | mucalite | mucalitelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
