Dex.Ro Mobile
MUȘEȚÉL s. m. Plantă erbacee anuală, medicinală, din familia compozitelor, cu frunze divizate și cu flori albe pe margini și galbene în centru, foarte aromatice, grupate în capitule terminale; romaniță (Matricaria chamomilla). – Mușat (reg. „frumos” et. nec.) + suf. -el. (Sursa: DEX '98 )

MUȘEȚÉL s. (BOT:; Matricaria chamomilla sau Chamomilla recutita) (pop.) romaniță, (reg.) mătrice, mătricea, morună, roman, romonel, (prin Transilv.) românică. (Sursa: Sinonime )

MUȘEȚÉL s. v. floarea-raiului, granat, spilcuța. (Sursa: Sinonime )

mușețél s. m. (Sursa: Ortografic )

MUȘEȚÉL ~i m. Plantă erbacee cu tulpină dreaptă, cu frunze alterne, divizate, cu flori aromate, albe pe margini și galbene în centru, folosită în scopuri medicinale; romaniță. /mușat reg. + suf. ~el (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
mușețel   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mușețel mușețelul
plural
genitiv-dativ singular mușețel mușețelului
plural
vocativ singular
plural