MOȚÓC, moțoace, s. n. (Reg.) Păr adunat și legat în vârful capului; coc. – Din moț1 + suf. -oc. (Sursa: DLRM )
MOȚÓC s. v. coc, moț. (Sursa: Sinonime )
moțóc, moțoáce, s.n. (reg.) 1. moț care atârnă. 2. coc, conci. 3. harțag, neastâmpăr. 4. măciulie. (Sursa: DAR )
moțóc s. n., pl. moțoáce (Sursa: Ortografic )
MOȚÓC ~oáce n. reg. Pieptănătură femeiască cu părul răsucit sau împletit și strâns la ceafă ori în creștet. /moț + suf. ~oc (Sursa: NODEX )
| moțoc substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | moțoc | moțocul |
| plural | moțoace | moțoacele |
| genitiv-dativ | singular | moțoc | moțocului |
| plural | moțoace | moțoacelor |
| vocativ | singular | moțocule |
| plural | moțoacelor |
