MOȚÁ, moțez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) aranja moțul1 (1); p. ext. a (se) găti, a (se) împodobi; a se împopoțona. – Din moț1. (Sursa: DEX '98 )
MOȚÁ vb. v. aranja, dichisi, ferchezui, găti, împodobi, spilcui. (Sursa: Sinonime )
moțá vb., ind. prez. 1 sg. moțéz, 3 sg. și pl. moțeáză (Sursa: Ortografic )
A MOȚÁ ~éz tranz. 1) (părul) A aranja în formă de moț. 2) fig. fam. A găti excesiv și fără gust. /Din moț (Sursa: NODEX )
pițigói moțát s. m. + adj. (Sursa: Ortografic )
| moța verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) moța | moțare | moțat | moțând | singular | plural |
| moțează | moțați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | moțez | (să) moțez | moțam | moțai | moțasem |
| a II-a (tu) | moțezi | (să) moțezi | moțai | moțași | moțaseși |
| a III-a (el, ea) | moțează | (să) moțeze | moța | moță | moțase |
| plural | I (noi) | moțăm | (să) moțăm | moțam | moțarăm | moțaserăm, moțasem* |
| a II-a (voi) | moțați | (să) moțați | moțați | moțarăți | moțaserăți, moțaseți* |
| a III-a (ei, ele) | moțează | (să) moțeze | moțau | moțară | moțaseră |
* Formă nerecomandată
