MOȘTENITÓR, -OÁRE,moștenitori, -oare s. m. și f. 1. Persoană care moștenește bunuri materiale sau care devine, prin succesiune, beneficiarul unui drept; persoană care urmează pe cineva într-un post, într-o demnitate; succesor, urmaș. ◊ (Și adjectival) Prinț moștenitor sau moștenitorul tronului = prinț care urmează să se urce pe tron după moartea suveranului. 2. Fiu, copil (în raport cu părinții săi). – Moșteni + suf. -tor. (Sursa: DEX '98 )
MOȘTENITÓR s. (JUR.) succesor, urmaș, (livr.) erede, (înv. și reg.) moșnean, moștean, (înv.) clironom, moșan, ocinaș, ocinătoriu, următor. (Averea a revenit unicului ~.) (Sursa: Sinonime )
moștenitór s. m., pl. moștenitóri (Sursa: Ortografic )
MOȘTENITÓR ~oáre (~óri, ~oáre)m. și f. Persoană care devine posesor al unui bun material prin drept de moștenire; succesor. /a moșteni + suf. ~tor (Sursa: NODEX )
MOȘTENITOÁRE s. (JUR.) succesoare, urmașă, (înv.) moșancă. (Sursa: Sinonime )
moștenitoáre s. f., g.-d. art. moștenitoárei; pl. moștenitoáre (Sursa: Ortografic )
